A Royal Affair (Danemarca, 2012)

A Royal Affair este un film danez nominalizat la Oscar pentru categoria Best Foreign Film.  Filmul prezintă situația din Danemarca din anii 1760. Doctorul german Johann Friedrich Struensee este chemat să servească drept medic personal al regelui danez nebun Christian al VII - lea. Doctorul o seduce pe regină, nascută în Anglia, Caroline Mathilde, deziluzionată de soțul său pe care nu îl întâlnise deloc pâna la nuntă. Doctorul și regina au un copil împreună și își ascund legătura cu ușurință din cauza condiției mintale a regelui și a încrederii pe care acesta o poartă doctorului. Ca de obicei, astfel de evenimente nu rămân ascunse prea mult timp și lucrurile iau o întorsătură tragică.

Firul narativ se împarte între povestea de dragoste și legile promulgate de medicul Johann, regină și un grup de reformatori iluminiști. 

Filmul este destul de previzibil. Personajele sunt împărțite clar în cele pozitive și cele negative și este destul de evident cărui grup aparține fiecare personaj. În același timp, filmul pare că își subestimează audiența și încearcă prea tare să se asigure că toată lumea a înțeles, ceea ce îl face mult prea plictisitor și neinteresant. Poate singurele atuuri ale filmului rămân costumele și decorurile. 

În cocluzie, alte filme ar fi merita mai mult nominalizarea, după părerea mea, și A Royal Affair pălește în fața celorlalte filme nominalizate. Orice film cu o agendă politică este neatractiv și plictisitor, deoarece își dă prea mult silința să îți explice și să te convingă.

Kon-Tiki (Norvegia, 2012)

Kon-Tiki este un film care relatează experiența exploratorului norvegian Thor Heyerdal de a traversa Pacificul cu o plută făcută din lemn de balsa în 1947. Scopul lui era să demonstreze că a fost posibil pentru populațiile pre-incașe din America de Sud să se stabilească în Polinezia migrând peste ocean. Thor Heyerdal, împreună cu alți cinci oameni care l-au însoțit, a plecat din Peru și a parcurs aproximativ 7.000 km pe o plută în 101 zile. Kon-Tiki este numele pe care Thor l-a dat ambarcațiunii sale și este numele unei vechi zeități din America de Sud.

Caracteristica principală a filmului nu este de a prezenta o călătorie extraordinară, cu o poveste surpinzătoare, aventură sau dramă intensă. Personajele nu sunt bine conturate și nu evoluează. Totul este simplu din acest punct de vedere. Meritul principal al filmului este de a prezenta niște imagini impresionante din Pacific - oceanul, cerul, rechinii, pluta, totul folosind o mulțime de nuanțe de albastru. Cuplu de regizori Joachim Rønning și Espen Sandberg se folosesc în mică măsură de efecte speciale și lasă peisajul să își facă treaba. 

Deși Kon-Tiki nu are un efect așa de puternic, reușește din plin să prezinte forțele impresionante ale naturii și satisfacția obținută învingându-le.

Coperta cărții. 
Supracoperta s-a pierdut

Când am mers acasă, am găsit și cartea scrisă de Thor Heyardal în urma expediției - Expediția Kon-Tiki cu pluta pe Oceanul Pacific, apărută la Editura Științifică in 1968. Deși nu am citit-o în întregime, am rămas neimpresionat de tonul de Indiana Jones și de modul în care Thor Heyerdal se laudă singur. Aventura a fost remarcabilă, dar, povestită pe un ton mai normal și cu puțină modestie ar fi oferit o lectura mai plăcută.

Dune - Frank Herbert

Frank Herbert, Nemira, 2012, traducerea - Ioan Doru Brana

Nemira m-a impresionat cu aceasta carte dinainte să o citesc. Coperta și paginile sunt de calitate și, deși cartea are peste 800 de pagini,  nu sunt probleme să o ții deschisa chiar dacă ajungi pe la mijlocul ei sau să vezi începutul rândurilor. Despre poveste știam ceva dinainte, din jocurile pe calculator care circulau pe floppy disk - uri când eram mic.

Conform Britannica, Dune, apărută in 1965, este una din cele mai bine vândute serii SF, dar cu toate acestea, manuscrisul primului volum a fost refuzat de 20 de ori înainte de a fi publicat.

Tema principală a cărții este una ecologică. Acțiunea din  Dune  se petrece pe planeta Arrakis, ajunsă un deșert imens, dar singurul loc din galaxie unde se găsește prețioasa mirodenie și unde poplația bășninașă, fremenii, visează să creeze un loc cu vegetație bogată.  Povestirea îl are în centru pe Paul Atreides - Muad'Dib. Cartea prezintă și relația dintre politică și religie, după cum spune o învățătură a școlii Bene Gesserit: 

Când politica și religia călătoresc în aceiași caleașcă și când caleașca aceasta este condusă de un sfânt(baraka), nimic nu le poate sta în cale (Anexa II - Religia Dunei, pg. 778).

Paul Muad'Dib este trist să asiste la transformarea prietenilor în adoratori, iar în cele din urmă își dă seama că odată pornit pe acest drum, orice ar face, va rămâne un conducător sfânt în amintirea comunității fremene de pe Arrakis. În timpul duelului final el realizează:

Acesta este punctul culminant. După asta, viitorul se va deschide, norii se vor destrăma, lăsând loc unui nimb glorios. Dacă mor, vor spune că m-am jertfit pentru ca spiritul meu să-i călăuzească. Dacă trăiesc, vor spune că nimic nu poate să i se opună lui Muad'Dib (pg. 742).

Din cauza consumului de mirodenie, Paul are viziuni preștiente. Cele mai adânci vizuni se termină cu jihadul galactic, pe care Paul încearcă să îl evite. El își dă seama că evenimentele din viziunile sale sunt condiționate de mai multe posibilități, spre deoseire de membrii Ghildei, care au o vedere de suprafață, astfel încât ei nu văd toate posibilitățiile unui eveniment din viitor. Cu toate acestea, Paul nu poate să înlăture jihadul galactic din vizunile sale asupra viitorului, lucru care îl ingrijorează în permanență.

În concluzie,  Dune este o carte cu o poveste destul de captivantă și volumul este foarte bine realizat. Unul din minusuri ar fi firul narativ destul de previzibil, dar sfârșitul reușește să te lase cu câteva întrebări în minte fără să pară prea forțat.

Stone for thought

About two years ago Alexandra and I thought it would be a good idea to make some notes about how we are a young couple looking for a place to rent or buy and put them in the post boxes of the apartment buildings from areas we really liked. So we made what we thought were some really nice advertisements, with pictures and drawings and everything. Of course nobody called us back, except for an old lady that wanted to invite us at some health product presentation where people who attended could buy the product at the end of the show. Nothing is by accident, the old lady said, and if you left this note here, maybe it was meant for us to meet. We wanted to go along with the idea and go to that presentation, as we thought it was one of our few chances to get in that nice, old apartment building, with a high roof and big windows that we so much dreamed of. But on the day of the presentation Alexandra had an exam and I was in Baia Mare writing my dissertation so neither of us went.

And then, I was on my way to work, when I saw a note saying pretty much the same thing - a young couple looking for a place to rent. They too tried their best to be all nice and everything. Now, being more cynical then back in the days, I thought to my self 'Poor guys' and something like 'They think they are so hip'. Because no miracle will happen and nobody is going to offer one a great place with a low rent just because of a nice advertisement note. That's why we tell stories and read stories and go to films, because in most cases no one is going to ask you in for dinner just because they see you on the street, and from there you will not end up shooting people and finding out that you are some kind of spy with super powers. 

But at least we had fun that time, Alexandra and I, because we were walking around on those streets near the park in the night and we bought some burgers and ate them while leaning on a huge stone wall.

I was thinking of this when I was out, alone, walking on those quiet streets with tall, big yarded houses and I was getting kind of bored by it all. At first I was making plans how could I buy a house in such a great location like that, then I was being envious and I ended up being bored. It seemed to me they all looked the same and nothing really ever happened around there. And it got to me that, I don't know why, but I associate this with a scene I witnessed while I was in a shoe store looking for wedding shoes. A man was screaming at his little girl because she accidentally blown up her balloon and kind of scared everybody that was around. 'You're so stupid! Look how stupid you are!!' He was screaming.

So I turned around and headed home.