Domnilor Copii

Autor: Daniel Pennac
Editura: Univers, Colecţia Cotidianul

Iată personajul principal: Albert Crastaing, prof de franceză la a 5-a B (şi nu numai) pe care o teriorizează din plin, aşa cum a facut cu toţi elevii de-a lungul celor 30 de ani de profesorat. Subiectul preferat pentru compuneri - familia: imaginaţi-vă familia ideală; o după masă petrecută împreună cu familia; sora ta; descrieţi-vă familia în sus; descrieţi-vă familia în jos... fără vise şi fără aiureli, ci realitatea. Asta pentru că Crastaing nu a avut niciodată o familie şi speră să dobândească sentimentele şi amintirile specifice prin compunerile elevilor săi.

Cei trei care vor schimba orele domnului Crastaing :
1) Igor Laforgue - recent rămas fără tată, internat pentru amigdalită şi îmbolnavit în urma transfuziilor făcute în spital. Igor rămâne să poarte de grijă mamei sale, tot mai supărată.
2) Joseph Pritsky - prieten cu Igor din creşă. Fiul unui evreu şi al unei creştine, care abia aşteaptă să îl pună la punct pe dl. Crastaing şi pe bunicul său.
3) Nourdine Kader - arab din a doua generaţie, dornic de integrare. Mama sa a fugit cu poştaşul iar tatăl său, Ismael, fost taximetrist, a devenit pictor, într-un atelier improvizat în garaj. Sorei sale Rachida, dornică şi ea de integrare, îi revine întreaga responsabilitate a familiei.

Din cauza unui desen "şaişoptist" cei trei primesc o teme specială: copii s-au transformat în adulţi iar părinţii în copii, de 5-7 ani. Povesteşte urmarea. Şi fără soluţii facile! Joseph, Nourdine şi Igor îşi fac tema iar compunerea prinde viaţă: ei sar vreo 20 de ani iar parinţii lor redevin copii. Domnul Crastaing face şi el compunerea, urmând îndemnul plin de nervi a lui Joseph, însă el nu devine copil, ci doar se micşorează. Cum putea să redevină copil dacă nu a fost niciodata?! Însă Crastaing trişase şi copiase totul din alte cărţi. Situaţia revine la normal când el face cu adevărat compunerea, sub îndumarea şi plamele celor trei. Crastaing citeşte tema în clasă, iar elevii îşi dau seama ca poate să fie şi un prof ' cool'.

După primele 50 de pagini aveam o părere foarte bună despre carte, însă urmarătoarele au transformat-o într-o carte aşa şi aşa. Situţia devine un haos fără prea mult umor iar copii odată ajunşi adulţi devin nişte caricaturi, lipsiţi de candoarea specifică vârstei lor reale. Cartea are însă şi unele părţi bune, cum ar fi sfârşitul, care arată şi sensul expresiei fercvent întâlnită în carte : 'Imaginaţia nu înseamnă minciună.'

desenul ;ai;optist din cauza căruia cei trei sunt pedepsiţi
cel vizat e Crastaing