Baraca

Autor: Wm. Paul Young
Editura: Kerigma
An: 2009


Zilele astea am citit Baraca, pe care am primit-o de Crăciun de la un prieten.

Cartea mi-a plăcut. Mackenzie Allen Philips, Mack pentru prietenii aporopiaţi, trece prin Marea Tristeţe, perioadă care a început cu patru ani în urmă, când fiica lui cea mai mică, Missy, a fost răpită şi mai mult ca sigur omorâtă, în timpul unei excursii de familie, de către un criminal în serie care omoară fetiţe. Lucrurile se schimbă însă când Mack primeşte de nicăieri un bileţel în cutia poştală prin care este invitat la baraca unde au fost găsite ultimele lucruri ale ficei sale, Missy, o rochie roşie şi o pată de sânge. Biletul este semnat Tata, felul în care Nan, soţia lui Mack, îi se adresează lui Dumnezeu.
La baracă, într-un peisaj îmbunătăţit, Mack îl întâlneşte pe Dumnezeu, Sfânta Treime: Tata, o negresă corpolentă, cu un dezvoltat simţ al umorului, care ascultă funk şi care se ocupă de gătit; Isus, un evreu tâmplar din Orientul Mijlociu, îmbrăcat cu blugi şi o cămaşă pătate cu rumeguş, şi Sarayu, Duhul Sfânt, o femeie asiatică greu de pus într-un contur fix care aranjează grădina.
Mack petrece un weekend cu Dumnezeu, timp în care îl cunoaşte cu adevărat. Dumnezeu nu are nici acţiuni bune, nici acţiuni rele, ele sunt doar o manifestare a dragostei Sale, pe care El le ţese într-o ţesătură uriaşă, perfectă, într-un fractal, o figură compusă dintr-un număr infinit de elemente dar a cărei formă şi distribuţie nu se modifică. Dumnezeu, de asemenea, nu vrea reguli şi legi. El vrea relaţii, unul din scopurile Trinităţii fiind chiar de a oferi modelul ideal al acestora.
La plecare Mack este lovit de un şofer beat şi trebuie să petreacă o bună vreme în spital. El este convins că a plecat duminică seara de la baracă, însă toţi îi spun că accidentul a avut loc vineri. Accidentul şi spitalizarea reprezintă momentul potrivit pentru ca Mack să îşi schimbe viaţa.
Din câte am înţeles cartea a fost scrisă de Wm. Paul Young pentru copii săi şi pentru câţiva prieteni apropiaţi, iar eu nu mă văd în măsură să critic viziunea personală a unui om cu privire la Dumnezeu.
Cartea nu mi se pare nonconformistă, ci mi se pare exact ce ar vrea oamenii să audă astăzi. De asemenea nu înţeleg nici răbufnirile împotriva religiei, termen care vine din latină (religio) şi care înseamnă 're-legare' , de Dumnezeu, la care nu prea văd ce ar reclama oamenii credincioşi. Reacţia la religie ca instituţie mi se pare un răspuns şi o adaptare la societate. Dacă am fi trăit cu 100 de ani mai devreme, poate chiar mai puţin, am fi dus probabil o viaţă asemănătoare şi ne-am fi numit religioşi.
În ce priveşte prezentarea Tatălui sub forma de femeie, R. Wurmbrand spunea că o astfel de controversă este un lux pe care şi-l permit doar câţiva. Un chinez sau un ungur, nu face distincţie între genuri. La fel şi Wm. Paul Young nu a trebuit sa pună adjectivele la feminin când a scris cartea. Engleza nu face distincţie între atributele unui bărbat sau ale unei femei.
Cartea te face să te gândeşti, deci poate fi o lectură destul de interesantă şi plăcută.