Halibut

o povestire de Etgar Keret

[nu detin drepturile de autor]

De cand m-am intors in Israel, toate mi se par altfel. Urat mirositoare, triste, seci. Chiar si pranzurile cu Ari care ma bine dispuneau deajuns pentru o zi intreaga sunt o povara acum. Urmeaza sa se casatoreasca cu acea Nessia a lui; astazi o sa ma surprinda cu vestea. Si eu, bineinteles, voi fi surprins ca si cum Ofer care anunta totul nu mi-ar fi spus secretul cu patru zile in urma. O iubeste pe Nessia, o sa zica, uitanduse in ochii mei. 'De data asta' o sa zica cu vocea lui joasa si foarte convingatoare, 'de data asta, e pe bune.'

Ne-am inteles sa ne intalnim intr-un local cu specifice din peste de pe plaja. Economia e in recesiune acum asa ca preturile pentru felurile speciale de mancare sunt o gluma, orice pentru a-i face pe oameni sa vina. Ari spune ca recesiunea e buna pentru noi, pentru ca noi - chiar daca nu ne-am dat seama pana acum - suntem bogati. Recesiunea, explica Ari, e dura pentru saraci; dura nu e cuvantul potrivit - e sapa de lemn . Dar pentru bogati? E ca si cum ai primi puncte bonus pentru ca zbori frecvent cu avionul. Poti sa imbunatatesti toate lucrurile pe care le faceai si asta fara nici un leu in plus. Uite asa Johnnie Walker ajunge de la 'red label' la 'black' si patru zile cu mic dejun inclus devin o saptamana, orice pentru ca oamenii sa vina, SA VINA ODATA. 'Urasc tara asta', ii spun in timp ce asteptam sa primim meniul. 'As stergeo pentru totdeauna daca nu ar fi afacerile!' 'Fii serios', isi pune Ari piciorul incaltat cu sanda pe scaunul de langa el, 'unde altundeva mai gasesti o plaja ca asta?' 'In Franta' ii spun, 'in Tailanda, Brazilia, Australia, in Caraibe...' 'Bine, bine, pleaca atunci ', ma intrerupe el multumit de ce spune, 'mananca-ti mancarea, bea un espresso si du-te! ' 'Am spus' accentuez eu 'ca as pleca daca nu ar fi afacerile...' 'Afacerile ', izbucneste Ari in ras, 'AFACERILE,' si face un semn cu mana spre chelnerita pentru un meniu.


Chelnerita vine sa ne spune care sunt specialitatile zile, iar Ari o trateaza cu privirea neinteresata a barbatului indragostit de alta fata. 'Si ca si fel principal' spune ea cu un zambet natural si irezistibil, 'avem felii de ton rosu cu unt si piper, halibut servit peste tofu cu sos teriyaki sau peste vorbitor cu sare si lamaie.' 'Eu am sa iau halibutul,' spune Ari repede. 'Cum e pestele vorbitor?' intreb eu. 'Peste vorbitor servit crud. E putin sarat, dar necondimentat...' 'Si vorbeste?' o intrerup eu. 'Va recomand sincer halibutul' spune chelnerita dupa ce da din cap, 'niciodata nu l-am incercat pe cel vorbitor.'


Imediat ce am inceput sa mancam Ari mi-a spus ca se casatoreste cu Nessia, sau NASDAQ, cum ii place sa-i zica. S-a gandit la numele asta cand bursa NASDAQ era in urcare si de atunci nu s-a mai obosit sa il schimbe. I-am spus felicitari, ma bucur. 'Si eu', spune Ari afundanduse comod in scaun, 'si eu. Avem o viata destul de buna, nu? Eu si NASDAQ, tu... singur, momentan. O sticla buna de vin alb, aer conditionat, marea.'


Pestele a venit cinspe` minute mai tarziu; halibutul, dupa cate spunea Ari, era fantastic. Pestele vorbitor - nu spune nimic . 'Nu vorbeste', a izbucnit Ari, 'si ce? Doamne, nu fa o scena aici. Pe bune, nu am rabdarea necesara.' Si cand m-a vazut ca inca faceam semn spre chelnerita, a venit cu o sugestie, 'Ia o gura - daca nu e bun, trimite-l inapoi. Dar macar gusta-l intai.' Chelnerita a venit zambind la fel de iresistibil ca si mai inainte. 'Pestele...' am zis eu. 'Da?' a intrebat ea, intinzandusi gatul oricum lung. 'Nu vorbeste.' Chelnerita a chicotit putin distrata iar apoi a explicat repede. 'Mancarea e denumita peste vorbitor ca o indicatie a felului de peste care e preparat, care in cazul acesta e felul de peste care poate vorbi, dar faptul ca poate vorbi nu inseamna ca o va face intr-un moment anume.' 'Nu inteleg...' am inceput eu. 'Ce e de inteles', mi-a spus chelnerita binevoitoare, 'acesta este un restaurant, nu un club de karaoke. Dar daca nu sunteti multumit as fi bucuroasa sa va aduc altceva... stiti ce? As fi bucuroasa sa va aduca altceva orcum...' 'Nu vreau altceva', am insistat eu fara nici un scop, 'vreau sa vorbeasca'. 'E in regula', a intervenit Ari, 'nu trebuie sa ii aduceti nimic altceva. Totul aici e minunat.' Chelnerita ne-a dat un al treilea zambet identic si a plecat. Ari mi-a spus, 'Omule, ma casatoresc. Iti dai seama? Ma casatoresc cu dragostea vietii mele. Si de data asta...' a spus facand o pauza de doua secunde, 'de data asta e pe bune. Pranzul asta, e o celebrare, asa ca termina si mananca naibii cu mine. Fara peste si fara sa te doara capul de` tara. Doar fi bucuros impreuna cu mine, cu bunul tau prieten, se poate?' 'Sunt bucuros ', am spus, 'cu adevarat.' 'Atunci mananca pestele ala afurisit odata' m-a rugat el. 'Nu ', am spus, iar apoi m-am corectat repede, 'nu inca.' 'Acuma, acuma' m-a grabit Ari, 'acuma, inainte sa se raceasca. Sau trimite-l inapoi. Dar nu asa. Nu cu pestele pe masa si tu fara sa zici nimic...' 'Nu se raceste' l-am corectat eu, 'e crud. Si nu trebuie sa tac, putem sa vorbim...' 'Bine', a zis Ari, 'da-o incolo', si s-a ridicat nervos in picioare. 'Mi-a pierit oricum pofta de mancare.' A dat sa isi scoata portofelul dar l-am oprit. 'Lasa-ma sa fac eu cinste ', am spus fara sa ma ridic, 'pentru nunta ta.' 'Du-te naibii!' a mormait Ari, dar a dat totusi drumul la portofel. 'Nu stiu de ce incerc sa iti vorbesc despre dragoste?! Esti homo. Am spus homo? Vroiam - asexual-' 'Ari', am incercat eu sa il intrerup. 'Chiar si acum ', a spus cu un deget in aer, 'chiar si acum stiu ca mai tarziu o sa imi para rau ca am zis asta. Dar daca o sa imi para rau asta nu inseamna ca e mai putin adevarat'. 'Mazal tov', am zis, incercand sa imit pentru el unul din zambetele naturale ale chelneritei. Ari mi-a facut un semn cu mana intre cui ii pasa si la revedere si a plecat.



'E totul in regula?' a pantomimat chelnerita de la distanta. Am dat din cap. 'Nota dumneavoastra?' a continuat ea pantomima. Am clatinat din cap. M-am uitat la mare prin geam - putin intunecoasa dar profunda. M-am uitat la peste - stand pe stomac cu ochii inchisi, corpul lui se ridica si cobora ca si cum ar fi respirat. Nu stiam daca masa era pentru fumatori, dar mi-am aprins oricum o tigara, o satisfacatoare tigara de dupa. Nu imi era prea foame. Era placut aici, uitandu-ma la mare - pacat ca exista un geam si aer conditionat inloc de briza. As putea sta asa privind marea ore intregi. 'Du-te', mi-a soptit pestele fara sa isi deschida ochii, 'ia un taxi si sari in primul avion care pleaca.' 'Dar nu pot sa plec doar asa,' am explicat eu cu o voce clara si inceata, 'am angajamente aici, afaceri.' Pestele a tacut din gura si la fel am facut si eu. Dupa aproape un minut a adaugat, 'Nu conteaza, nu ma baga in seama. Sunt deprimat.'



Nu au trecut pestele pe nota. Mi-au oferit un desert in schimb, iar cand am refuzat, au scazut pur si simplu 45 de sekeli. 'Imi pare rau...' a spus chelnerita si apoi a explicat repede, 'imi pare rau ca nu v-a placut.' Si dupa o secunda a adaugat, 'pestele.' 'Nu,nu' am protestat eu, in timp ce formam numarul de telefon pentru un taxi, 'pestele a fost bun. Chiar aveti un loc foarte placut aici.'

{luata din: Etgar Keret - The Nimrod Flip-Out, Vintage Books, London 2006, pg. 111-116}

Primul meu bonsai

... sau ceva pe acolo

Lumea lui 'Doctor Jivago'

Autor: Boris Pasternak

De mult nu am mai citit o carte ca şi 'Doctor Jivago', cu un ton serios şi evenimente ancorate în realitate.

Nu vreau să spun multe lucruri despre carte. Dacă aş face asta doar aş trunchia mult din farmecul ei. Este o poveste despre viaţă, oameni, artă. Acţiunea se petrece în jurul spiritului lui Iuri Jivago, rămas orfan din copilărie, crescut de unchiul său, un preot caterisit, şi cel care îl iniţiează pe Iuri în 'gândire'.

Boris Pasternak s-a folosit de evenimetele privind instaurarea comunismului în Rusia pentru a descrie viaţa şi oamenii: 'Numai în romanele proaste oamenii sunt împărţiţi în două tabere şi nu au nimic a face unii cu alţii. În viaţă, totul se amestecă'. Tragediile sunt consecinţa celor care vor să conducă şi vieţilor celor din jurul lor.

Dacă mi-a plăcut cartea? Da, mi-a plăcut şi o recomand celor care gustă şi 'unul sec', fără glume şi conversaţii amuzante, dar nu mai puţin captivantă şi interesantă.

Copiii lui Hurin

Autor: J.R.R. Tolkien
Editura: RAO
Pret: 36 Ron
Anul aparitiei: 2008


Imi inchipui ca am sa fiu pus la zid de orice fan serios al genului pentru ca am citit cartea asta fara a citi si Stapanul Inelelor (daca nu si Hobitul), iar faptul ca am vazut filmul nu face decat sa imi sporeasca statutul de ignorant.

Dupa cum marturiseste fiul lui J.R.R. Tolkien, Christopher Tolkien, tatal sau urmarea initial sa creeze o intreaga lume, nu doar o poveste. Intamplarile din Copii lui Hurin se petrec in Zilele de Odinioara, la inceputurile Pamantului de Mijloc, cu mult inaintea peripetiilor lui Frodo. Lumea este populata de aceleasi "rase": oameni, elfi, gnomi, orci, "rasaritenii" - servitorii oricilor- oameni care au inceput sa semene cu lupii, iar pe langa acestia mai sunt si valarii, niste personaje absente, vechi zei.

Conflictul se desfasoara intre orci, condusi de Morgoth, un descendent al valarilor, si celalate semintii ale Pamantului de Mijloc, care se afla, se pare, sub conducerea regelui elf Fingolfin. La Batalia Lacrimilor Far' de Numar impotriva multimii orcilor ia parte si Hurin, conducator al tinutului Dor-lomin. Acesta insa este prins de Morgoth, intreaga lui familie este blestemata iar el este impietrit si obligat sa priveasca implinirea blestemului.

Acum rolul principal ii revine lui Turin, primul nascut al lui Hurin. Turin traieste incercand sa evite blestemul aruncat asupra lui, pribejeste dintr-un loc in altul schimbandu-si numele, dar furia sa impotriva orcilor care i-au prins tatal ii atrage pe acestia de fiecare data in numar mare in fortaretele oamenilor, elfilor sau gnomilor, in care se aseaza. Blestemul cade si asupra mamei si sorei sale.

Cartea nu este o lectura asa placuta ca alte naratiuni ale lui Tolkien, sentiment la care contribuie si faptul ca ea nu a fost niciodata terminata, iar cel care i-a dat forma finala a fost Christopher Tolkien, fiul autorului. Acesta a incercat sa alcatuiasca o poveste cursiva din fragmentele lasate de tatal sau. Ea este insotita de o harta. un glosar si genealogii care incearca sa clarifice nelemuririle. Totusi cartea m-a facut sa privesc cu alti ochi actiunea din Stapanul Inelelor (chiar daca doar cea din film) si cred ca multi cititori, chiar si din cei care nu sunt fani impatimiti ai genului (pentru care mi se pare obligatorie), se vor bucura de ea. Traducerea in romana nu m-a deranjat asa tare desi am auzit/vazut multe plangeri impotriva ei. Sa fie doar naravurile neobosite ale marilor englezofili?!

Acum pun si unele citate care mi-au placut :

"asa pateste omul care fuge de frica sa, se pomeneste ca a luat-o doar pe-o scurtatura, ca sa dea nas in nas tot cu ea"

"O mana cinstita si o inima curata mai pot nimeri si pe de laturi; iar raul pricinuit astfel poate fi mai greu de indurat decat lucratura unui dusman"

"Sperantele desarte sunt mai primejdioase decat temerile si nu ne vor tinea de cald in iarna asta"

"- Mi-ai salvat viata si m-ai aparat, iar pentru astea te-am indragit. Dar acum mi-ai facut rau prietene, tradandu-mi adevaratul nume, caci mi-ai invocat ursita de care voiam sa ma feresc.
- Ursita in tine zace, nu in numele tau, i-a raspuns Gwindor."

"nu-ti voi spune 'Nu te teme!' Caci teama iti este doar de ceea ce trebuie sa te temi, de nimic altceva; iar teama nu te arunca in deznadejde."

Alta postare

Titlu: Extrem de tare si incredibil de aproape
Autor: Johnathan Safran Foer
Editura: Humanitas
Pret: nu stiu, mi-a imprumutat-o cineva

Blog-ul meu este la inceput asa ca m-am gandit sa scriu aici despre o carte populara pe care am citit-o in ultima vreme.

Cum chiriasul bunicii lui Oskar are palmele tatuate cu DA si NU, si fiecare carte pentru el era o balanta intre DA si NU, tot asa in cartea asta sunt lucruri placute si neplacute.

Ca sa fie un final mai fericit am sa le pun pe cele neplacute inainte. Povestea de dragoste dintre bunica si bunic este cam data peste cap si nu inteleg de ce bunica lui Oskar trebuie sa se saruta cu sora sa. De fapt imi dau seama ca asemenea lucruri nu pot lipsi dintr-o carte contemporana. Un fapt neplacut, desi in mai mica masura este ca Oskar devine cateodata putin enervant. Cine nu s-ar lasa dus de val daca s-ar confrunta cu un pusti care face pe desteptul, chiar si involuntar.

In schimb imi place mesajul pacifist, imi place de dl. Black, vecin cu Oskar, care are peste 100 de ani si a fost corespondet in toate razboaiele din lume pana la un anumit punct. Imi place povestea cu sotul care si-a pus reflectoare la masina pentru a lumina in sus si a putea fi observat de sotia sa din Empire State Building. Imi plac pasajele unde povesteste Oskar, pentru ca se citesc usor, spre deosebire de scrisorile bunicului sau ale bunicii. Probabil si alte parti de care nu imi mai aduc aminte acuma.

Bineinteles ca o carte trebuie sa ramana deoparte odata ce lectura inceteaza.

Discutie despre Einstein

E o discutie de mai demult.

Ce am invatat la scoala cel mai bine .