Beowulf

Nor is it a good exchange when the blood of friends must be the coin for settling accounts! (p.37)

Wordsworth Classics of World Literature, 2007, Translated by Marc Hudson.
Engleza veche (Old English) a fost una din materiile mele preferate în facultate. Nu știu nici eu exact ce m-a atras, dar am fost și bun la ea încă de la început, și asta fără să îmi dau prea mult silința.

Mi-am propus ca vreme de un an, un an jumate să citesc doar cărți clasice, cărți scrise înainte de 1950. Cum Beowulf stătea de multă vreme în bibliotecă, fără să îi acord prea mare atenție din timpul facultății, când am frunzărit-o puțin, am început cu ea.  

Acțiunea din Beowulf nu este prea complexă, dar sunt multe detalii. Cartea începe în Danemarca unde sala de petrecere a regeleui Horthgar, Heorot, a fost devastată timp de 12 ani de un monstru numit Grendel care îi mănâncă pe supușii regelui. Beowulf sosește pe neașteptate și se oferă să îl scape pe rege și Heorot de monstru. După o seară de ospăț, cu multă curtoazie, ceva nepolitețe și multe discuții, regele se retrage și îl lasă pe Beowulf la conducere. În timpul nopții Grendel vine din mlaștini și se luptă cu Beowulf, iar acesta îl prinde atît de bine încât Grendel nu mai poate scăpa și își lasă brațul acolo.

A doua zi toată lumea se bucură, dar seara mama lui Grendel vine să-și răzbune fiul și omoară pe unul din războinici lui Hrothgar. Dimineața Beowulf o caută, o omoară și se întaorce cu capul lui Grendel. Danezii se bucură din nou, Horthgar îi laudă vitejia lui Beowulf, iar acesta, îmbogățit cu onoare și daruri se întoarce acașă la Hygelac, regele Gheților/Gothților.

Partea a doua a poemului trece repede peste moartea regelui Hygelac în luptă, moartea fiului său, succesiunea lui Beowulf la tron și domnia liniștită a acestuia timp de 50 de ani. Însă apare un nou pericol, un dragon care scuipă foc face ravagii prin țară. Beowulf, în ciuda vârstei, nu se dă înapoi de la luptă. Batalia este lungă și crâncenă, deloc asemănătoare cu bătăliile din tinrețea lui Beowulf. Pe lângă asta, însoțitorii săi fug de luptă, cu excepția tânărului Wiglaf. Beowulf omoară dragonul, dar este rănit mortal. Poemul se încheie cu înmormântarea sa și cu o elegie cântată de o femeie.

Poemul Beowulf este în mod clar o moștenire a folclorului german, dar are și o influență a spiritul creștin. Beowulf pare mai altruist decât alți eroi germanici și bătălii sale nu sunt împotriva omenilor, ci împotriva unor monștri, dușmani ai întregi comunități și ai civilizațiiei. Moartea sa este un final reușit pentru un poem eroic.

Beowulf stârnește mai degrabă interesul unui istoric, decât al unui amator de literatură, în această ediție mai mult de jumate din carte este dedicată comentariilor și notelor, însă cu siguranță cititorii nu vor regreta alegerea, mai ales dacă vor avea și puțină răbdare. Oricum, filmul Beowulf (2007), nu îl recomand nimănui. Am făcut și eu greșeala să ma uit la el după ce citisem cartea și m-a scârbit de poveste pentru o vreme.  

Douasprezece scaune

Ilf si Petrov, Rao, 2004, traducerea - I. Flavius, M. Leicand.

Romanul Douasprezece scaune a aparut pentru prima data in 1928 si reprezinta primul rezultat al colaborarii celor doi autori.

Actiunea se petrece in goana dupa comoara ascunsa de soacra lui Ippolit Matveevici Vorobianinov, functionar al statului sovietic, intr-unul din cele douasprezece scaune care s-au aflat in fosta lor casa boiereasca. Cartea se anima o data cu intrarea in scena a "maestrului combinatiilor", fiul supusului turc Ostap Bender.

Ilf si Petrov nu ne ofera o carte filozofica sau psihologica, nici o explicatie sau istorie a materialismului istoric. ci o satira a societatii rusesti din timpul NPE-ului sovietic ( Noua Politica Economica), dintre anii 1921-1928.

Pe langa multele replici amuzante, mi-a placut primul paragraf, care mi s-a parut un bun inceput de carte:

In orasul X, capitala de judet, erau atat de multe frizerii si intreprinderi de pompe funebre, incat ai fi putut crede ca locuitorii acestui oras se nasc ca sa se barbiereasca, sa se tunda, sa-si faca o frectie si, indata dupa asta, sa moara. In realitate insa, in orasul X, capitala de judet, oamenii se nasteau, se barbiereau si mureau destul de rar. Orasul ducea o viata cat se poate de linistita. Serile de primavara erau incantatoare, noroiul lucea in lumina lunii ca antacitul si toti tinerii din oras erau atat de indragostiti de secretara comitetului sindical al lucratorilor din intreprinderile comunale, incat acest lucru o impiedica sa stranga cotizatiile.

Nu pot sa inchei fara sa nu prezint si situatia poeziei in perioada respectiva:

Pe coridor se plimba poetul redactiei, care ii facea curte unei dactilografe, ale carei solduri modeste dezlantuiau in el sentimente poetice. El o conducea la capatul coridorului si, ajunsi langa ferestra, ii facea declaratii de dragoste, la care fata ii raspundea:
- Am astazi numca suplimentara si sunt foarte ocupata.
Asta insemna ca il iubeste pe altul.
Poetul se incurca in picioarele celor de la redactie si adresa tuturor cunoscutilor aceeasi cerere uimitor de monotona:
-Da-mi zece copeici pentru tramvai(p. 246) 

Citatele care mi s-au parut amunzante nu le pun, si-ar pierde din farmec daca ar fi scoase din context, si ii las pe viitorii cititori sa decida singuri care replici merita onoarea de a fi mentionate. Dousprezece scaune mi-a oferit o lectura placuta si mi-a adus aminte de o atmosfera distrata, de care imi era dor.

De Saptamana Mare

Azi am intrat in Sapatamana Mare, asa ca vin si eu cu un subiect mai in tema.

Am citit un articol bun aici-'Why Was Jesus Crucified?'

Isus nu a fost un tip de treaba a carui mesaj 'nu putem sa ne iubim cu totii unii pe altii' nu a placut liderilor religiosi si nereligiosi ai vremii. Asta poate duce la doua pareri - antisemitism sau faptul ca totul a fost o greseala facuta de autoritatile romane. Isus a fost un personaj polarizator. Unii din cei ce L-au cunsoscut au fost dispusi sa isi schimbe decisiv modul de viata in timp de altii l-au considerat prea periculos si au fost gata sa Il omoare. Astfel, poate ar trebui sa ne regandim pararea fata de Isus ca un tip care nu ar fi omorat o musca si sa ne gandim la cineva in stare sa fie crucficat.

Intreg articolul este interesant, ca suntem sau nu religiosi - spun eu:

http://larryhurtado.wordpress.com/2012/04/06/why-was-jesus-crucified/

Altele

- Un om e o lume.

- Eu mi-am pierdut lumea.

- Ai pierdut-o pentru ca aveai nevoie de el ca sa te simti deasupra oamenilor, ca sa poti iesi din orice situatie.

- Da.

- Dar daca nu te-ai mai preocupa atat de asta ai fi deasupra lor.

- Imi dau seama, e cercul vicios al orgoliului.

Un om fara de tara

Kurt Vonnegut, Rao, 2008

Cartea a aparut prima data in 2005, la sfarsitul vietii lui Kurt Vonnegut, mai exact cand acesta avea 82 de ani. Ea contine eseurile, cugetarile si alte paraei ale autorului despre starea Statelor Unite si nu numai.

Un om fara de tara este o carte amuzanta si putin cinica. Titlul vine de la faptul ca autorul nu se mai regaseste in politica Statelor Unite, asa cum era ea pe vremea presedentiei lui G. W. Bush.

Dar nu intreg continutul cartii tine de politica. Intr-un capitol Kurt Vonnegut analizeaza operele literare in functie de doua axe - axa Inceput Sfarsit si axa Noroc Ghinion. Povestea de tip 'un om la ananghie' incepe sus pe axa N-G, apoi se ivesc problemele, iar la final totul se rezolva cu bine. Cea de tip 'un baiat intalneste o fata' incepe cu personajul nici sus, nici jos pe axa N-G. Apoi el coboara, intalneste fata, ceea ce il face sa urce considerabil. Povestea Cenusaresei incepe jos pe axa N-G - fata si-a pierdut parintii, are o mama vitrega intepata si niste surori vitrege nesuferite. Ea urca incet cand i se arata zana. Apoi ajunge sus de tot cand participa la bal si este apreciata de toata lumea, insa cade vertiginos dupa mizul noptii, dar nu la fel de jos ca si inainte, acum ca Cenusareasa are in spate experienta balului unde printul s-a indragostit de ea. La final printul se casatoreste cu ea si urmeaza Noroc la infinit. Povestirea Metamorfoza de Kafka incepe jos pe scara N-G, personajul are o slujba rea, o familie neintelagatoare, nu are prieteni, iar pe langa asta se trezeste intr-o dimineata transformat intr-un gandac de bucatarie - Ghinion la infinit. In Hamlet de W.Shakespeare nu poti sa zici daca evenimetele sunt bune sau rele, daca povestea urca sau coboara pe axa N-G. Si poate chiar de asta Shakespeare este un scriitor asa bun, pentru ca precum in viata, habar nu ai daca ce se intampla e bine sau rau (asta e parerea lui Kurt Vonnegut).

In acelasi timp mi se pare ca Vonnegut asa si niste fobii tipic americane, cum ar fi teama ca vom ramane fara combustubil, sau teama ca tehnologia va distruge umanitatea, care totusi e de inteles daca ne gandim ca era destul de batran cand a iesit cartea.

Cartea fizica mi se pare foarte reusita, coperta reusita, supracoperta reusita, iar pe langa asta mai este insotita si de ilustratiile autorului. Ceea ce o face o alegere buna pentru un cadou, mai ales ca nu e nici o lectura grea, dar nici saraca.

La final, unele citate.

Am ceva de zis in apararea umanitatii: nu are importanta in ce epoca, inclusiv in aceea a Gradinii Raiuliui, lumea s-a trezit aici. Si, cu exceeptia Gradinii Raiului, existau toate conditiile care sa te faca sa o iei razna, chiar daca nu erai scrantit dintru inceput. Intre lucrurile innebunitoare care exista in prezent se numara iubirea si ura, liberalismul si conservatorismul, automobilele si cartile de credit, golful si baschetul feminin.

Iata o lectie de scriere creatoare. Regula intai: Nu folositi punctul si virgula. Ele sunt hermafroditi travestiti, deci nu reprezinta nimic. Acest semn de punctuatie arata doar ca ati trecut prin scoala.

Viata este ceva cu ce nu trebuie sa tratezi nici macar un animal.

De ce divorteaza atat de multa lume in prezent? Pentru ca nu mai avem familii numeroase. Era o vreme cand, dupa casatorie, mireasa gasea mult mai multe persoane cu care sa discute despre orice. Iar mirele avea destui prieteni carora sa le spuna glume neroade.

Muntele vrajit

Thomas Mann, Rao, 2009

Zilele astea am citit Muntele vrajit, publicata de Thomas Mann in 1924, carte primita cadou de Craciun de la draga mea sotie. Mare parte din timpul lecturii eram preocupat sa gasesc cheia romanului si ma gandeam ca trebuie sa vina mai la sfarsit, din moment ce cartea Muntele vrajit este destul de groasa.

Thomas Mann incepe actiunea din Muntele vrajit cu vizita de trei saptamani pe care tanarul Hans Castorp o face varului sau, Joachim Ziemssen, la un sanatoriu pentru tuberculosi, aflat la o altitudine ridicata in muntii Elvetiei. Dupa cele trei saptamani insa, Hans afla ca are si el o mica pata umeda, ceea ce il face sa isi continue sederea, nu cu mari regrete. El se adapteaza vietii de la sanatoriu international Berghof, se indragosteste de o pacienta rusoaica, Madam Clavdia Chauchat, si isi dedica mare parte din timp meditatiei asupra lui Homo Dei.

Lodovico Settembrini, un umanist italian, este primul care isi disputa sufletul tanarului inginer, urmat de micutul Leo Naphta, un evreu devenit calugar iezuit, antagonistul lui Settembrini, mai putin pisalog, dar mai radical, iar la final dionisiacul mynheer Peeperkorn, un batran negustor olandez.

In timpul unei plimbari cu schiurile prin munti Hans Castorp ajunge la o concluzie in ceea ce priveste meditatiile sale,

Moartea este o mare forta. Cand te apropii de ea, te descoperi si mergi cu pas cadentat, in varful picioarelor. In cinstea ei te imbraci sobru si numai in negru, caci ea poarta colereta de ceremonie a trecutului. Ratiunea este natanga in fata mortii, caci ea nu-i nimic altceva decat virtute, in vreme ce moartea este libertate, desfranare, lipsa formei si voluptate, spune visul meu, iar nu iubire...Moartea si iubirea- aceasta-i o rima improprie, de prost gust, o rima falsa! Iubirea infrunta moartea; numai ea singura, nu virtutea, este mai tare decat moartea. Ea singura, nu virtutea, inspira gandurile bune. Forma nu este nici ea altceva decat iubire si bunatate: forma si civilizatia unei comunitati rationale si prietenoase, a unei conditii umane armonioase, cu subintelesul discret al festinului sangeros(...) In inima vreau sa-i pastrez mortii intreaga mea credinta, insa vreau sa-mi aduc limpede aminte ca orice credinta daruita mortii si trecutului nu este decat viciu, voluptate intunecata si antiumana atunci cand porunceste gandului si conduitei noastre. Omul nu trebuie sa ingaduie mortii sa domneasca asupra gandurilor lui in numele bunatatii si iubirii. Si cu asta ma trezesc... Caci mi-am dus visul pana la capat(p.641).

Insa gandurile se estompeaza si chiar in aceiasi seara Hans nu mai intelegea atat de bine ceea ce visase.

Joachim Ziemssen moare din cauza hotararii lui de se intoarce la cariera militara pe cand inca nu era deplin vindecat. Clavdia Chauchat revine la sanatoriu insotita de negusotrul olandez Peeperkorn si dispare dupa moartea acestuia, Naphta se sinucide intr-un duel cu Settembrini si intreg sanatoriul este stapanit de o mare irascibilitate.

Finalul din Muntele vrajit il prezinta pe Hans Castorp ramas la sanatoriu timp de sapte ani. Primul razboi mondial izbucneste iar Hans se ofera voluntar. Cartea se termina cu o interogatie

Au fost clipe cand din moarte si desfrau trupesc a tasnit, in visurile tale in care 'stateai la carma', un vis de dragoste. Oare din aceasta sarbatoare a mortii, din parjolul nemernic care a incediat de jur imprejur cerul acestei inserari ploioase, se va inalta, intr-o zi dragostea?(p. 921)

Pana la urma nu sunt sigur daca Muntele vrajit de Thomas Mann este ironic sau trebuia luat ca atare. Poate am sa ma dumiresc la a doua lectura, indicata si de autor intr-un blurb pe coperta IV.

Ma gandesc ca ar fi fost mai multe de spus despre Muntele vrajit, dar am scris o pagina despre o carte de peste 900 de pagini.

Business as usual

Vine un client, se auto caracterizeaza old-school, cumpara doua jocuri de la sold out, trage o injuratura la adresa lui Angry Birds si a iPhone-urilor, e nervos ca pustii nu se mai stiu juca si comenteaza de console. La urma imi lasa 5 lei bacsis... business as usual la 4Games.