Autor: Gabriel Garcia Marquez
Editura: RAO
Anul aparitiei: 2011
Am recitit zilele astea cartea lui Marquez despre satul Macondo care se naste sub ochii cititorului.
Romanul a fost publicat prima data in 1967 si este responsabil pentru conscrarea autorului. Spatiul cartii este satul Macondo. La infiintarea sa lucrurile sunt asa de noi incat pot fi aratate cu degetul. Pana la sfarsitul cartii ele devin vechi, in paragina si aproape parasite. Timpul nu exista. Primul care isi da seama de aceasta este fondatorul satului, Jose Arcadio Buendia, iar actiunea se desfasoara intr-o succesiune de personaje Aureliano si Arcadio, Remedios, Amaranta si Ursula.
Toti ajung sa isi dea seama ca singurul lucru care ii leaga este singuratatea. Scopul ultim este cunoasterea; cunoasterea propriei povesti care dezleaga misterele lumii.
Bineinteles, cartea m-a prins mai putin decat la prima lectura, cand nu am mai putut sa o las din mana, insa sfarsitul mi-a placut mai mult, poate si pentru ca nu imi mai aminteam aproape deloc ultima pagina.
In final ma opresec putin si asupra copertei care mi se pare ingrozitoare: o cladire, valuri, pescarusi, totul pe fond albastru. Prea ingramadita, prea multe, prea nimic. Ehei, dar cum se zice, nu judeca cartea dupa coperta.
Dar uneori o copertă proastă poate să te facă să nu cumperi/citești o carte bună :)
RăspundețiȘtergereautorul conteaza zic eu! :D si recomandarile.
RăspundețiȘtergereAham, sunt unele coperte oribile, mai ales la cartile iesite in Ro. Daca nu cunosti autorul si in lipsa recomandarilor pot sa te faca sa nu cumperi/citesti o carte buna.
RăspundețiȘtergere