Îngerul Cel Mai Scurt Înspre Mâine şi alte povestiri

Când am auzit de Ionatan Piroşca mi-am zis să cumpăr şi eu o carte ca să susţin un tovarăş de litere. Am fost bucuros când am văzut că este şi o culegere de povestiri, deşi mi-am dat seama repede că este vorba de 'proză poetică de o mai largă respiraţie decât poezia'. Asta nu a fost o dezamăgire aşa mare. Aş fi luat şi o carte de poezii doar că nu s-au mai găsit.

Când am mers acasă mama a văzut cartea şi mi-a spus ca îl cunoaşte pe Piroşca. Este şi el din Brăila. Ştia că este poet, dar nu ştia că este bolnav. Mi-a povestit că pe timpul vechiului regim, din cauza cenzurii, Piroşca scrisese de mână romanul Quo Vadis . Mama îl citea în armată. Când a fost prinsă superioara ei i-a spus: Numai unul de-a vostru putea face aşa ceva!

Pun aici o povestire din volum. Nu deţin drepturile de autor pentru ea.

Ferestrele

- Dacă nu era atâta praf, de-aici s-ar fi văzut ferestrele. Vezi?
- Da... A trecut camionul.
Cum stăteam rezemaţi de ghizdurile fântânii, dacă ne-ar fi privit cineva din spate, ar fi zis că duhurile fântânii au ieşit la aer.
- Da, a trecut camionul.
- Ai văzut pe cineva la volan?
- Nu.
Praful era des şi fin ne intra în ochi. Simţeam în porii pielii cum scrâşnea. Măcar de s-ar fi văzut ferestrele... Sprâncenele ne erau albe de praf. Colina din dreapta nu se mai vedea. Ceva alb, rotund, greu... Nu era prea comod pe marginea fântânii. Dar, dupa atâta drum prin zăduf...
- Scoate un covrig. Mi-e foame. Apă mai avem?
El râse.
- Nu e fântâna aici?
- Da, aşa e.
- Ce zici, ajungem până deseară?
- Depinde... Cu praful ăsta... Nu era nimeni la volan. Ei, lasă.
- Probabil că nu era de văzut. Năluci.
- Ei, lasă.
Praful acoperise iarba şi parcă lucea aşa, cenuşiu-gălbui, murdar. Acoperise tot. Soarele nu se mai vedea.
- Dacă eram acasă, făceam o baie. Mă simt ca...
De data asta am râs eu.
- Da, ai dreptate.
Simţeam răcoarea fântânii ca pe o promisiune. El s-a întors primul. Dezlega din cuiul ei găleata. Cu grijă, ca într-un ritual. Eu m-am aplecat şi am văzut. Ce răcoare era! M-am uitat mai bine...
- Uită-te!, i-am zis. Vezi? Vezi ferestrele? Ecineva la geam. Ne cheamă.
- Da, văd. Să mergem. Hai!