bookdepository.co.uk

sâmbătă, 29 august 2009

Copiii lui Hurin



Autor: J.R.R. Tolkien
Editura: RAO
Pret: 36 Ron
Anul aparitiei: 2008


Imi inchipui ca am sa fiu pus la zid de orice fan serios al genului pentru ca am citit cartea asta fara a citi si Stapanul Inelelor (daca nu si Hobitul), iar faptul ca am vazut filmul nu face decat sa imi sporeasca statutul de ignorant.

Dupa cum marturiseste fiul lui J.R.R. Tolkien, Christopher Tolkien, tatal sau urmarea initial sa creeze o intreaga lume, nu doar o poveste. Intamplarile din Copii lui Hurin se petrec in Zilele de Odinioara, la inceputurile Pamantului de Mijloc, cu mult inaintea peripetiilor lui Frodo. Lumea este populata de aceleasi "rase": oameni, elfi, gnomi, orci, "rasaritenii" - servitorii oricilor- oameni care au inceput sa semene cu lupii, iar pe langa acestia mai sunt si valarii, niste personaje absente, vechi zei.

Conflictul se desfasoara intre orci, condusi de Morgoth, un descendent al valarilor, si celalate semintii ale Pamantului de Mijloc, care se afla, se pare, sub conducerea regelui elf Fingolfin. La Batalia Lacrimilor Far' de Numar impotriva multimii orcilor ia parte si Hurin, conducator al tinutului Dor-lomin. Acesta insa este prins de Morgoth, intreaga lui familie este blestemata iar el este impietrit si obligat sa priveasca implinirea blestemului.

Acum rolul principal ii revine lui Turin, primul nascut al lui Hurin. Turin traieste incercand sa evite blestemul aruncat asupra lui, pribejeste dintr-un loc in altul schimbandu-si numele, dar furia sa impotriva orcilor care i-au prins tatal ii atrage pe acestia de fiecare data in numar mare in fortaretele oamenilor, elfilor sau gnomilor, in care se aseaza. Blestemul cade si asupra mamei si sorei sale.

Cartea nu este o lectura asa placuta ca alte naratiuni ale lui Tolkien, sentiment la care contribuie si faptul ca ea nu a fost niciodata terminata, iar cel care i-a dat forma finala a fost Christopher Tolkien, fiul autorului. Acesta a incercat sa alcatuiasca o poveste cursiva din fragmentele lasate de tatal sau. Ea este insotita de o harta. un glosar si genealogii care incearca sa clarifice nelemuririle. Totusi cartea m-a facut sa privesc cu alti ochi actiunea din Stapanul Inelelor (chiar daca doar cea din film) si cred ca multi cititori, chiar si din cei care nu sunt fani impatimiti ai genului (pentru care mi se pare obligatorie), se vor bucura de ea. Traducerea in romana nu m-a deranjat asa tare desi am auzit/vazut multe plangeri impotriva ei. Sa fie doar naravurile neobosite ale marilor englezofili?!

Acum pun si unele citate care mi-au placut :

"asa pateste omul care fuge de frica sa, se pomeneste ca a luat-o doar pe-o scurtatura, ca sa dea nas in nas tot cu ea"

"O mana cinstita si o inima curata mai pot nimeri si pe de laturi; iar raul pricinuit astfel poate fi mai greu de indurat decat lucratura unui dusman"

"Sperantele desarte sunt mai primejdioase decat temerile si nu ne vor tinea de cald in iarna asta"

"- Mi-ai salvat viata si m-ai aparat, iar pentru astea te-am indragit. Dar acum mi-ai facut rau prietene, tradandu-mi adevaratul nume, caci mi-ai invocat ursita de care voiam sa ma feresc.
- Ursita in tine zace, nu in numele tau, i-a raspuns Gwindor."

"nu-ti voi spune 'Nu te teme!' Caci teama iti este doar de ceea ce trebuie sa te temi, de nimic altceva; iar teama nu te arunca in deznadejde."

vineri, 14 august 2009

Alta postare


Titlu: Extrem de tare si incredibil de aproape
Autor: Johnathan Safran Foer
Editura: Humanitas
Pret: nu stiu, mi-a imprumutat-o cineva

Blog-ul meu este la inceput asa ca m-am gandit sa scriu aici despre o carte populara pe care am citit-o in ultima vreme.

Cum chiriasul bunicii lui Oskar are palmele tatuate cu DA si NU, si fiecare carte pentru el era o balanta intre DA si NU, tot asa in cartea asta sunt lucruri placute si neplacute.

Ca sa fie un final mai fericit am sa le pun pe cele neplacute inainte. Povestea de dragoste dintre bunica si bunic este cam data peste cap si nu inteleg de ce bunica lui Oskar trebuie sa se saruta cu sora sa. De fapt imi dau seama ca asemenea lucruri nu pot lipsi dintr-o carte contemporana. Un fapt neplacut, desi in mai mica masura este ca Oskar devine cateodata putin enervant. Cine nu s-ar lasa dus de val daca s-ar confrunta cu un pusti care face pe desteptul, chiar si involuntar.

In schimb imi place mesajul pacifist, imi place de dl. Black, vecin cu Oskar, care are peste 100 de ani si a fost corespondet in toate razboaiele din lume pana la un anumit punct. Imi place povestea cu sotul care si-a pus reflectoare la masina pentru a lumina in sus si a putea fi observat de sotia sa din Empire State Building. Imi plac pasajele unde povesteste Oskar, pentru ca se citesc usor, spre deosebire de scrisorile bunicului sau ale bunicii. Probabil si alte parti de care nu imi mai aduc aminte acuma.

Bineinteles ca o carte trebuie sa ramana deoparte odata ce lectura inceteaza.

sâmbătă, 8 august 2009