William Faulkner
Editura Rao
Traducerea - Mircea Ivănescu
Asta a fost prima carte de W. Faulkner pe care am citit-o și nu mi-a părut deloc rău, probabil și din cauza traducerii lui Mircea Ivănescu.
Acțiunea din Steaguri in țărână se petrece în jurul familie Sartoris, o familie aristocrată din sudul Statelor Unite. Figura patriarhala este colonelul John Sartoris, care a luptat în Razboiul Civil (1861-1865), a construit calea ferată și este un personaj cunoscut de întreaga comunitate. Din familie însă, au mai supraviețuit doar Virginia Du Pre (matușa Jenny), sora colonelului, fiul colonelului, Bayard Sartoris (bătrânul Bayard) și stră-nepotul acestuia Bayard Sartoris (tânărul Bayard). La începutul romanului tânărul Bayard se întoarce din Primul Război Mondial, unde a luptat ca și pilot. Bayard a mers la război cu fratele său geamăn, John, dar acesta a murit în acțiune. Bărbații familiei Sartoris erau cunoscuți drept bezmeticii comunității. Asta și moartea fartelui în război îl împing pe tânărul Bayard la un comportament auto-distructiv, mai ales condusul în viteză, iar mătușa și unchiul său nu au cum să îl tempereze. În urma unui accident de mașina tânărul Bayard este nevoit să petreacă câteva luni în pat, timp în care se apropie de Narcissa Benbow, iar cei doi se căsătoresc. Însă tânărul Bayard nu se cumințește nici acum și mai face un accident cu mașina, ceea ce îi provoacă bătrânului Bayard un atac de cord. Bântuit de vină, dar și de lipsa fratelui și a înclinației familie pentru fapte nebunești, tânărul Bayard pleacă din Jefferson, părăsindu-și soția însărcinată. La sfârșitul cărții el moare testând un avion concept, în aceiași zi în care se naște fiul său și al Narcissei.
Steaguri în țărână are un ton melancolic si nostaligic, cu multe monologuri interioare. Cartea face parte din operele „generaței pierdute”, a soldaților întorși din Primul Război Mondial care nu se mai pot integra în comunitatea din care au plecat, însă Faulkner pune alături nostalgia pentru vechiul sud, care se schimbă tot mai mult. Faptele nebunești ale colonelului Bayard reprezentau dovezi ale eroismului si a spiritului nobil, în timp ce acțiunile tânărului Bayard sunt semne ale disperării și a nepăsării.
